Stiu pe cineva care dupa ce si-a sfarsit de strans rodurile, si-a umplut hambarele si-a muncit o viata sa-si vada camarile pline de avutii fara ca sa dea la nimeni nic macar un leu odata macar, s-a pus bucuros la odihna insa nu se va mai trezi decat la judecata de apoi. Lamentabil sfarsit dupa un chef de necomparat, cu lautari si cu taraf, cand credea si el ca se va bucura de pensia la care a ajuns, si imediat dupa ce dadu-se comanda de materiale de constructie pentru a-si marii propietatea, sa inchida ochii, sa-i ramana casa pustie si sa-i ajunga averea a nimanui. Numai la asa ceva nu se astepta omul nostru.
Cu mult regret insa acestia sunt cei ce raman restanti la examenul vietii. Si m-ati intreba de ce cand a realizat atatea? Pai e clar ca odata cu ingroparea lui de catre putinii prieteni pe care i-a avut n-o sa-l mai stie nimeni. N-a investit niciodata in nimic si in nimeni. A luptat doar ca sa-si adune o avere si inca una considerabila. Niciodata ca nu s-a gandit ca viata are sfarsit. De aici i se trag lui toate greselile.
Prima dintre ele e aceea ca nu s-a gandit vreodata ca Dumnezeu i-a daruit viata. Ca raspunde de ceea ce face. A fost educat de mic ca daca nu sparge casa si nu i-a viata nimanui atunci e foarte bine in rest le poate face pe toate ca la sfarsit oricum va fi trimis la loc de verdeata. Ca sa-si etaleze bogatia a dat odata bani pentru clopotnita, nu de alta dar cea dinainte era veche si-l deranja sunetul. Cu asta a crezut ca si-a cumparat cerul. Sa ia aminte toti cei ce s-aseamana cu omu nostru, pe Dumnezeu nu-L cumperi nici daca faci biserica de la zero nu sa donezi o clopotnita. Pe cine-ai slujit in viata cu acela iti petreci finalul. Ca sa iei nota buna la examnul vietii adu-ti aminte acum de Facatorul tau si impaca-te cu El.
A doua sa greseala e aceea ca n-a investit in nimeni si nimic averea sa. Nu degeaba i-a zis Dumnezeu in noaptea cand a murit: ,,Nebunule!” Sa aduni atatea bogatii si sa nu dai nimic nimanui. Sa nu ai pe nimeni cui sa i le lasi si cu toate acestea sa vrei sa strangi si mai mult si pentru ce? La ce folos e tot ce ai? Spunea Peter Ustinov odata ca
,,copiii sunt singura formă de imortalitate de care putem fi siguri.” Averea asta a omului nostru a ajuns insa a nimenui pentru ca nu s-a gandit vreodata ca are nevoie de cineva care sa-I preieie munca. N-a investit nici in cei ce-i bateau la poarta pentru un ban sau o coaja de maine macar ei sa-i duca numele mai departe. De-asta a ajuns sa fie un necunoscut, pentru ca n-a fost nimeni care sa-i poarte mai departe numele. Vrei sa fii un om cunoscut peste veacuri investeste in copii tai, in cei de langa tine si fa o schimbare in bine pentru omenire si nimeni nu va uita de tine. Investeste in Imparatia lui Dumnezeu si nu te va uita nimeni nici in vesnicie. Daca nu ramani restant si la capitolul doi din viata.
O a treia greseala care survine tot din faptul ca omul nostru nu s-a gandit niciodata ca viata mai are si sfarsit si ca nimeni nu-i vesnic pe pamantul acesta, e acela ca nu s-a gandit niciodata la destinatia finala. Bine-nteles ne-avand nici un scop in viata decat sa manance si sa doarma, neinvestind in nimeni, necunoscandu-si Creatorul era si normal sa nu se gandeasca vreodata la locul unde va ajunge dupa moarte. V-am spus doar ca a crezut ca va ajunge-n cer pentru ca a cumparat o clopotnita si pentru ca era prieten bun cu popa.
Ca sa nu ajungi si tu restant la examenul vietii nu uita ca viata ti-a daruit-o Dumnezeu deci traieste-o pentru El, ca ai nevoie de urmasi si prieteni in care sa investesti si care sa iti poarte numele si ca modul cum iti traiesti viata aici va afecta modul cum iti vei petrece vesnicia in viata de dincolo. Nu fi nebun ci intelept... Traieste-ti viata incat sa nu inchei cu restanta la sfarsit!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu